Tranzactionarea cu ajutorul Triadelor de Timp

Singura diferenta intre a tranzactiona si a investi este legata de timp. O perioada mai lunga in care sunt detinute titlurile, este numita investitie, iar una mai scurta este numita tranzactionare. Detineri ale titlurilor pe termen scurt reduce riscul legat de timp, daca un trader poate sa intre si sa iasa repede de pe piata se presupune ca e mai putin riscant decat daca ar fi stat mai mult timp acolo. De vreme ce tranzactiile ample presupun mult timp, un trader foloseste derivatele pe post de parghii pentru a risca mai mult, acelasi risc pe care a vrut sa-l reduca atunci cand a devenit dintr-un trader un investitor. Deci, ideea care conteaza de fapt este legata de timpul in care este detinut un titlu de valoare si care este parghia cu care se lucreaza.
Exista multe preconceptii cu care traim. Analiza fundamentala este cea mai folosita cercetare, iar stirile sunt considerate cele care conduc piata, dar teoria principala: ipoteza pietelor eficiente (EMH), presupune clar ca cineva nu poate profita de pe urma pietei in mod consecvent atata timp cat miscarile pietei sunt aleatorii. Cu alte cuvinte teoria sustine ca sistemele de tranzactionare nu pot functiona.
In cartea sa (Evidence based technically analysis), David R Aronson detaliaza ideea aplicarii metodei stiintifice si a statisticii inferentiale pentru a tranzactiona pe baza semnalelor. Autorul dovedeste sistematic scaparile unui model aleator si ilustreaza cum actiunea pretului nealeatoare poate fi tranzactionata profitabil. De asemenea el sustine ideea devierii prin sublinierea faptului ca deviatiile pozitive sunt la fel de probabile ca si cele negative, deci avand simetrie. Aronson, a construit sisteme de tranzactionare in munca sa pana acum, dar tranzactionarea cu ajutorul sistemelor pentru a trai reprezinta o vacanta cam veche cu o istorie a tehnicilor de marketing.

In cartea sa ‘How I trade for a living’, Gary Smith vorbeste intr-un mod cuprinzator despre sistemele de tranzactionare. Multi dintre cei care concep sistemele de operare isi petrec tot timpul incercand sa potriveasca trecutul intr-un sistem Holy Grail vandabil. Exista o piata pentru asfel de sisteme unde cei care le concep devin jucatori pe piata si vand intre 50 si 75 de copii, castigand peste 100,000 $ pentru un sistem care functioneaza teoretic, dar in realitate profitul de pe urma folosirii acestuia este mic.
Sectiunea in care sunt ilustrate pierderile este foarte interesanta de citit, aici Gary evidentiaza statistica pierderilor maxime (celor mai mari pierderi). Dupa spusele lui Gary, aproape toate sistemele comerciale vandute sunt netranzactionabile datorita pierderilor excesive, deoarece in mod natural, toate sistemele sunt optimizate si exista o tentinta pentru majoritatea sistemelor sa se degradeze in timp. Cartea este un soc pentru cei care nu au folosit sau aveau de gand sa foloseasca un astfel de sistem de tranzactionare.
Sistemele care urmaresc timpul sunt expuse unui risc considerabil. De exemplu cele mai multe sisteme care urmaresc timpul genereaza semnale neprofitabile in proportie de 50-65%. Acestea apar atunci cand pe piata nu exista un trend, acest lucru avand loc aproape tot timpul. In aceste cazuri “urmaritorii de trend” experimenteaza spaima pierderilor. In timpul acestor pierderi nu este neobisnuit pentru “urmaritorii de trend” de succes sa piarda pana la 30 de procente din capitalul tranzactionat. Totusi ei au nevoie de un motiv puternic pentru a tolera riscul pierderilor. Acel motiv reprezinta oportunitatea, dar nu si garantia obtinerii de profit de pe urma trendului preturilor cand acesta are loc. Cu alte cuvinte un trend la o scara mare ofera o oportunitate “urmaritorilor de trend” care sunt capitalizati adecvat si care gestioneaza corect parghiile.
Asemenea esecuri diversificate se datoreaza faptului ca sistemele de tranzactionare si cele de anticipare, din ziua de azi nu inteleg timpul si legatura acestuia cu trendul. Deci, daca am putea evita pietele fara trend am putea preveni o pierdere in portofoliul nostru si am putea “impinge” industria intr-o directie pozitiva. Cum pot triadele de timp sa faca asta?

Ideea triadelor de timp sau a fractaliilor de timp poate fi vizualizata asemeni unui triunghi alcatuit din trei triunghiuri, la randul lor cuprinzand noua triunghiuri. Fiecare dintre triunghiuri semnifica un ciclu de timp. Un ciclu de timp se presupune a crea un trend, partea crescatoare a triunghiului duce preturile in sus si vice versa. Cea mai simpla cale de a intelege un trend este atunci cand in toate cele trei cadre, timpul este crescator, o confluenta a celor trei cadre de timp: lunar, saptamanal si zilnic cauzeaza un trend crescator neintrerupt si invers. Dupa cum se poate observa, aceasta confluenta este rara si duce la un numar de tranzactii mai mic. Spre deosebire de sistemul conventional care indica realizarea unei tranzactii pe fiecare “picior” in sus si pe fiecare “picior” in jos, unde noua triunghiuri pot crea noua “picioare” in sus si noua in jos, sistemul triadelor de timp cauta trendurile pe acelasi interval de timp pe trei cadre de timp diferite, generand semnale doar pentru patru din cele noua tranzactionari. Acelasi lucru functioneaza si pentru partea descrescatoare. Numarul tranzactiilor conventionale short este noua, in timp ce triadele de timp genereaza numai patru tranzactii short. Este mai putin de jumatate din tranzactiile conventionale. Ideea este simpla si poate fi folosita pe orice cadru de timp, grafice 1-5 -10 min sau pe cadre de timp mai largi. Back testing ar trebui sa fie de asemeanea usoara si cu indicatori multipli. Cineva ar putea s-o vada functionand pe SENSEX. Un semnal pozitiv de cumparare poate fi generat cand in toate cadrele de timp: lunar, saptamanal si zilnic, inchiderea este pozitiva. In 2009 acest lucru s-a intamplat pentru prima data la inceputul lunii aprilie, cand preturile au crescut de la 10.803 la 15.603 in 14 iulie 2009, o crestere de 44%.
Ideea este “sa nu tragem decat atunci cand toate ratele sunt intr-un loc”. Acest aspect al triadelor de timp se ocupa de trend. Unele structuri de triade pot sa asiste la modelul care anticipeaza si la selectia si clasificarea tranzactiei ulterioare. Singurul neajuns este acela ca pentru unii care sunt obisnuiti cu tranzactionarea agresiva si nu cu “vacationing”, triadele de timp pot fi teste de rabdare considerabile. Traderii care citesc aceste randuri ar trebui sa stie ca divulg un entry trick, nu o strategie de iesire. Getting out a fost intodeauna mai important decat getting in, si asta fara sa mai mentionam riscul de management si parghiile. Chiar si cel mai bun sistem de tranzactionare folosit cu o parghie disproportionata, risc management sarac si expunere mare poate fi sinucigas.
Kelly bet este o formula folosita pentru a determina marimea optima a unei serii de pariuri. In cele mai multe scenarii de noroc si cateva scenarii de investitii cu ajutorul unor presupuneri simplificate, strategia Kelly functioneaza mai bine decat oricare alta strategie esentiala, pe termen lung. Problema Bell System Technical Journal a fost descrisa de J. L. Kelly, Jr, in 1956. Recent Kelly a devenit parte a teoriei principale de investitie, ceea ce i-a determinat pe binecunoscutii investitori de succes, incluzandu-i pe Warren Buffett si Bill Gross, sa foloseasca metodele lui Kelly. Cu alte cuvinte, fractia optima a pariului depinde de probabilitatea de castig si de raportul dintre media castigurilor si media pierderilor.
Tradus de Cristina Crisan
Citeste in limba engleza