Translatia TIMPULUI

Extinderea fractalilor de timp pentru a explica transformarea “clopotului” lui Gauss in principiul lui Pareto aduce intelegerea in dezbaterea de 150 ani intre piata eficienta si ineficienta.
Robert Brown, un botanist scotian a observat miscarea aleatorie Browniana in urma cu 250 de ani. In aceeasi vreme Carl Gauss, cunoscut si sub denumirea de Princeps mathematicorum (printul matematicii) a creat curba sub forma de clopot. Dupa 100 de ani Louis Bachelier a conectat aceste doua mari lucrari, deschizand drumul studiilor de matematici financiare si procese stohastice. Bachelier, cunoscut si sub denumirea de parinte al finantelor moderne, a inspirat teoria eficienta.
Intr-un cadru de timp similar Vilfred Pareto a inceput sa lucreze asupra miscarii fractionale Browniene cu distributia Pareto. Se poate genera foarte usor o mostra aleatorie cu ajutorul distributiei Pareto. Bachelier si Pareto erau de cele doua parti ale miscarii aleatorie Browniene. Ceea ce a inceput de la Robert Brown s-a impartit in teoriile pietei eficiente si ineficiente.
Teoriei eficiente ii apartineau partizanii curbei in forma de clopot, care erau mult mai concentrati ca gruparile lui Mandelbrot. Harry Markowitz, William Sharpe, Fischer Black, Myron Sholes, Eugene Fama sunt cativa dintre teoreticienii pietei eficiente. In momentul in care incepem sa privim tiparele comportamentale, tiparele de piata sau fractalii, sa facem prognoze bazate pe curba S, sa vorbim despre proportionalitate si legea numerelor mari nu mai suntem teoriticieni de eficienta care se concentreaza pe medie, liniaritate si continuitate. Regula lui Pareto a adus teoria ineficientei. A fost distribuita peste tot, degrupata proportional ca si legea de la baza ei. Mandelbrot ar putea sa se simta jenat in privinta faptului ca il adaug in mod respectuos la categoria celorlalti luminatori ca Thomas Malthus, Pierre Francois Verhulst, Charles Dow, Kingsley Zipf, Ralph N Elliott, Robert Prechter, Daniel Kahneman si Robert Shiller, insa adevarul este ca parintele fractalior face parte din analizatorii tiparelor, fractalilor, anomaliilor si ineficientei.
A mers prea departe teoria ineficientei in provocarea modelului eficient? Un fluture care da din aripi si cauzeaza o tornada in Texas pare o poveste interesanta, dar cat de solida este matematica? Doar pentru ca vedem anomalii ce se deosebesc de normal, mai multa volatilitate si fluctuatii extreme, putem sa aruncam la gunoi subiectul valorii si al calculelor? Doar pentru ca teoreticienii de eficienta au esuat in contracararea atacurilor academice, toata munca lor cu modelul CAPM, beta, evaluarea optiunilor devine lipsita de valoare? Daca privim din perspectiva lui Mandelbrot, “analizatorii tiparelor sunt naivi, curba in forma de clopot este un non-sens si finantele conventionale sunt bazate pe presupuneri nerealiste”.
Teoreticienii de eficienta au avut un succes cu bataie lunga. Teoriei ineficientei ii putem da o oarecare urma de indoiala, deoarece nu a fost atat de observata si a fost marginalizata (in comparatie cu teoria eficientei) pentru un secol. Acum ca roata s-a intors si aceste teorii sunt provocate, totusi m-as gandi de doua ori inainte de a considera finantele conventionale bune de aruncat la gunoi si geometria euclidiana o matematica liniara de prisos. Eficienta si ineficienta sunt considerate a fi doua extreme si nu exista un sacrilegiu mai mare in lumea academica decat incercarea de a uni aceste doua teorii.
Data trecuta am vorbit despre fluctuatii, puls si viata in timp si nu in pret sau natura. Am incercat sa construim un caz pentru un tipar de timp dinamic si proportional. Miscarea timpului despre care vorbim se numeste translatie. Aceasta este diferita de traducerea populara Google si ar trebui sa fie una dintre putinele referinte de acest fel pe world wide web, ca si celelalte idei ale noastre: triadele de timp, fractalii de timp, econo-istorie etc.
Triadele de timp pe care le-am ilustrat data trecuta sunt construite din hierarhii de triunghiuri echilaterale euclidiene. Daca timpul ar fi static, toate triunghiurile (triadele) din set ar fi echilaterale. In mod matematic, timpul dintre cele doua baze ale triunghiului este foarte rar egal. Aceasta pentru ca timpul de un grad mai mare (triunghiul cu o amplitudine mai mare) impinge timpul de un grad mai mic (triunghi) cauzand translatia, miscarea sau transpunerea acestuia. Aceasta schimbare de sine generatoare creaza un inechilibru impingand timpul inainte. Pietele reale sunt pline de asemenea cazuri, cand o perioada dintre cele doua minime ale unui triunghi de timp nu este egala cu perioada de la cealalta baza (A< B >C). Acesta este motivul pentru care ciclurile de business care tin in medie 3.3 ani pot varia de la 3 la 5 ani. Chiar daca periodicitatea medie este aceeasi, este totodata iregulara. Aceasta iregularitate ii tine pe matematicieni departe de timp si ar putea fi si motivul pentru care Mandelbrot vorbeste despre timpul care se contracta, se extinde, este flexibil, accelereaza sau incetineste. El vorbeste pur si simplu despre translatia triadelor. Translatia timpului genereaza fractali. Exista si alte motive legate de tendinta oamenilor de a cauta profituri medii, ordine, care ar putea explica de ce timpul nu a primit atentie.

Mandelbrot isi pune aceeasi intrebare pe care si-a pus-o Edward R Dewey in urma cu 70 de ani. De ce se repeta ciclurile? De ce fractalii de pret si natura exista peste tot? Exista si intrebari similare. De ce istoria, timpul, pretul, mintea umana, apa pretind sa aiba memorie? Nu este aceasta memorie asociata cu timpul?
Pe de o parte, triadele au un comportament tipic power law 9X, 3X, X, X/3, X/9, cu cat este dimensiunea mai mare, cu atat este frecventa mai mica (daca avem un ciclu de perioada 9X), dimensiunea mai mica – frecventa mai mare (ciclurile X/9 sunt 81 la numar). Pe de alta parte insa triadele sugereaza motivul pentru care curba in forma de clopot ar putea fi forma idealizata iar curba power law o forma translatata. Miscarea si translatia au creat mai multe distorsionari ale curbei idealizate, creand astfel curba power law. Aceasta inseamna ca toata ineficienta, anomaliile, fluctuatiile nu au fost niciodata un set separat ci o parte a setului universal de fractali de timp.
Translatia timpului explica de ce natura este similara si nu egala? De ce sunt mai multe curbe in natura in comparatie cu liniile drepte? De ce vedem ordine in haos si haos in ordine? De ce haosul nu inseamna dezordine, ci interactionarea in natura a diferitelor frecvente de timp? De ce miscarea timpului inseamna SCHIMBARE? De ce perceptia riscului inseamna polaritatea timpului si nu a preturilor? De ce arbitrajul timpului va prelua arbitrajul statistic ca o urmatoare strategie de investitii? De ce debarasarea de analistii tiparelor ar putea fi cea mai mare greseala a cercetarii? Pentru ca acestia ar putea fi in posesia adevarului.
In concluzie, nu a fost niciodata vorba de rationalitate sau irationalitate. Translatia timpului, fractalii de timp vor avea nevoie de timp pentru a fi intelesi si acceptati, nu pentru ca ar avea un grad mare de complexitate, ci pentru ca ideea este prea simpla. In timp ce lucrau la niste operatii aleatorii, Mandelbrot si James R Wallis au creat cateva inregistrari care pareau sa prezinte un ciclu de trei. Pe aceste valuri largi, cicluri mai mici si mai numeroase pareau a se interpola. Cand s-au uitat la sectiuni mai mici ale inregistrarii, au vazut din nou trei valuri. Acestea sunt triade de timp pe care Mandelbrot nu le-ar putea numi statice. TIMPUL era viu si se translata.
Citeste in limba engleza
timetriads300509