Spatiul si timpul

Daca timpul si spatiul sunt similari si spatiul este compus din fractali, atunci fractalii de timp nu sunt departe.
A-l provoca pe Einstein poate ca pare o blasfemie, insa sunt o gramada de lucrari si articole stiintifice publicate care pun aceeasi intrebare. Oare s-a inselat Einstein? Si chiar daca s-a inselat, ce legatura are acest lucru cu pietele si economia? Am vorbit deja despre similaritea cu sine al cercetarii in “Fractalul de timp”. Fizicienii si economistii au mai multe lucruri in comun decat ce se publica sau despre ce se vorbeste. Daca cercetarea in curs dovedeste ca marele ganditor s-a inselat, aceasta ar putea destrama gandirile vechi si ar putea construi institutii noi. Chiar daca acesta nu este un adevar foarte comfortabil, nu este nimic rau in a provoca o idee. Mai mult decat atat, cat adevar stim totusi? Iar ideile noi nu se nasc din ideile vechi? Nu inseamna cercetarea invatarea din trecut si dezgroparea viitorului?
De ce ar fi putut sa se insele Einstein?
David Z Albert si Rivka Galchen exploreaza aceasta idee intr-un articol din Scientific American. Einstein vorbeste despre certitudine si localitate care sunt intuitive, adica A nu il poate afecta pe B fara sa il atinga sau fara sa fie langa el. Mechanica cuantica spune ca ideea pozitiei nu exista. Fizicienii spun ca particulele sunt incalcite mechanic si cuantic. Aceasta incalcire sau incurcatura poate sa faca legatura intre particule fara a tine cont de locatia acestora, de felul acestora si de fortele pe care acestea le exercita una asupra alteia. Acest gen de intimitate este contra-intuitiva.
Aceasta submineaza teoria speciala a relativitatii a lui Einstein. Ideea ca sistemele nu pot fi non-deterministice nu ii dadea pace. Chiar si in ziua de azi aceasta parte cruciala a mostenirii lui Einstien ramane obscura. Fizicianul John S Bell a dovedit in anul 1964 ca lumea fizica este nonlocala si astfel teoria speciala a relativitatii a lui Einstein este din nou discutata in stiri.
Cartea lui Tim Maudlin (1994) despre non-localitatea quantumului si relativitate spune ca presupunerea teoriei relativitatii despre structura geometrica a timpului si a spatiului este incorecta. Autorul merge si mai departe si dovedeste ca non-localitatea mecanica cuantica si relativitatea speciala nu pot coexista in pace.
Toate astea pot parea a fi doar o dezbatere stiintifica, dar aceeasi dezbatere ii polarizeaza pe economisti, ideea de haos si ordine, determinism si non-determinism, dezbaterea eficientei si ineficientei si curbele fluctuante sau proportionalitatea care provoaca egalitatea.
Triunghiul Euclidean si spatiul compus din fractali
Triunghiurile euclidiene despre care am vorbit in legatura cu fractalii de timp sunt privite drept o presupunere intrinsica a modelelor care reprezinta geometriile curbate ale spatiului si ale timpului. Intr-o alta cercetare de Jerzy Jurkiewicz, Renate Loll si Jan Ambjorn, autorii scot in evidenta felul in care celulele de triunghi pot aproxima suprafetele curbate, motiv pentru care triunghiurile sunt utilizate frecvent in animatiile pe calculator. Pentru spatiu si timp, blocurile elementare de constructie sunt generalizari de patru dimensiuni ale triunghiurilor, numite simplicii. Doar acum ies la suprafata ideile care se focuseaza pe geometrie. Aceasta este o tendinta noua dupa ce comunitatea intelectuala, inclusiv Stephen Hawking a spus ca “timpul este imaginar” in sensurile matematice si in stilul familiar.
Oamenii de stiinta a “spacetime”-ului au vazut si cum asamblarea blocurilor microscopice intr-o maniera esentiala aleatorie a rezultat forme simetrice chiar si la scala mai larga. Jerzy Jurkiewicz, Renate Loll si Jan Ambjorn au generat un proces de difuzie prin lasarea unui inlocuitor de cerneala sa picure si sa cada in superpozitia universurilor si au privit cum se raspandeste si este condus de fluctuatiile cuantice. Masurarea norului de cerneala dupa un anumit timp le-a ingaduit sa determine numarul dimensiunilor in spatiu. In mod evident, un obiect mic trece prin spacetime altfel decat un obiect mai mare. Pentru acest obiect, universul are ceva asemanator cu o structura fractala. Aceasta presupune ca nu exista liniare sau alte obiecte care pot sa serveasca ca unitati de masura. Una dintre posibilitati este ca Universul este similar cu sine si arata la fel pe diferite scale sub un anumit prag. Daca este adevarat, atunci spacetime-ul nu este alcatuit din corzi sau atomi, ci este o regiune de subdivizii infinite.
Conceptia vizuala este eterna in ceea ce priveste intelegerea naturii, nu este de mirare ca ne amintim de Euclid chiar si dupa 2500 de ani mai tarziu. Ideea de fractali in sine ii aduce pe oamenii de stiinta inapoi la regula de 80-20, principiul Pareto, ideea proportionalitatii.
Deci spatiul sau timpul este cuantificat si compus din fractali?
William G Tifft, Universitatea din Arizona, sugereaza ca pentru a uni relativitatea generala (gravitatea) cu teoriile fizicii cuantice care descriu particulele si fortele fundamentale, ar putea fi necesar sa cuantificam spatiul si poate chiar si timpul. In acest scenariu timpul nu mai este unidimensional! Profesorul a observat ca “redshift”-urile galaxiilor par sa fie cuantificate si sa inregistreze valori discrete. Redshiftul galaxiilor are legatura cu structura timpului, indicand o cuantificare la baza. Modelul presupune un timp tri-dimensional, la fel ca spatiul. Profesorul crede ca timpul tri-dimensional ar putea fi matricea fundamentala a Universului. In modelul 3D al timpului, spatiul este o entitate locala. Galaxiile sunt separate in timpul 3D iar noi am interpretat gresit acest lucru ca fiind o separare in spatiu.
In concluzie, teoria relativitatii a lui Einstein a introdus un nou punct de vedere a proprietatilor fizice ale Universului. Constrangerile newtoniene ale timpului si spatiului absolute au fost abandonate. Timpul si spatiul au fost unificati si facuti relativi, au format un continuum care se curbeaza si se infasoara pe sine. Ideile de mai sus sugereaza ca Einstein nu a vazut spatiul ca pe o extensie a timpului si acest lucru ar fi putut sa il conduca la o presupunere geometrica incorecta. Iluziile exista peste tot in jurul nostru si timpul este singurul care face diferenta clara dintre real si ireal. In cartea sa numita “In cautarea timpului” Dan Falk sugereaza ca ideea de timp este o iluzie, Iulius Cezar este inca in viata si fiecare zi este o miercuri. El sugereaza, de asemenea, ca mintea noastra se joaca cu noi. Exista multi ganditori care se ocupa cu intelegerea legaturii dintre mechanica cuantica si mintea umana. Nu doar mintea umana se joaca cu noi, ci si mintile pasarilor ca de exemplu Scrub Jay, care arata o conceptie a zilei de maine. Cum intelegem natura are de asemenea legatura cu ziua de maine, chiar daca scriem carti care resping ideea de timp.
Nimeni nu se poate indoi de genialitatea lui Einstein, dar presupunerea ca geniul unui om ar putea fi eterna impotriva timpului este putin prea mare. Solutia de iesire din mocirla relativitatii cuantice are legatura cu fractalii de timp, chiar daca calatorim sau nu prin acesta. Cea mai buna parte a calatoriei inapoi in timp sunt pietele de capital, macar stim ce nu trebuie sa facem.
Citeste in limba engleza