Psihologia momentum-ului

Investirea cu ajutorul momentum-ului facuta de majoritatea investitorilor si managerilor de fonduri in ziua de azi este un factor de bunastare care aduce unui portofoliu mai multa paguba decat beneficii.

Conform finantelor comportamentale, investirea cu ajutorul momentum-ului sta la baza greselilor de investitie. Dar cum puteti stii daca sunteti un investitor al momentum-ului? La modul cel mai simplu, daca alegeti actiunile in functie de stiri, volum sau pret, sunteti un investitor al momentum-ului. Credinta dumneavoastra in miscatorii pietei si stiri va leaga de momentum. Care este partea buna a investirii in momentum ? Majoritatea este de partea dumneavoastra. Exista un anumit comfort al numerelor. Perioadele de momentum pot fi extinse si mari. A nu fi un investitor al momentum-ului poate fi dureros pentru ca sunt ratate unele miscari de pret substantiale. Investirea in momentum inseamna si o investire in crestere, castigatori, companii de success, actiuni care sunt deja identificate ca fiind performante. Tehnica este de a face ceea ce face majoritatea. Chiar daca vorbim de oscilatori tehnici care continua sa sugereze ca trendul este inca valabil sau indicatori fundamentali care ne spun ca castigurile vor continua sa fie mari, momentum-ul inseamna nevoia noastra de a specula avand siguranta ca nu suntem singuri. Aceasta tehnica inseamna si actiuni bune si actiuni rele. Finantele comportamentale au scris despre abilitatea investitorului de a atribui mai multa valoare acelei companii pe care piata o considera buna si de a respinge companiile pe care piata le considera rele.
Majoritatea investitorilor din ziua de azi sunt investitori ai momentum-ului, indiferent de modul de abordare pe care il folosesc in alegerea actiunilor sau sectorului (tehnic, fundamental sau cantitativ). Investitorii nu isi schimba stilul de investitie pentru ca cred in eficienta sau ineficienta pietei. De fapt, majoritatii investitorilor nu le pasa sau nici macar nu stiu de aceasta dezbatere. Ei sunt condusi de psihologia momentum-ului. Chiar si analistii si expertii sufera din cauza acestei psihologii. Dupa lectiile grele din 2000, Wall Street a inceput sa fie mai atent la prognozele analistilor impotriva momentum-ului pietei. Prognozele sunt inca putine. A fi impotriva momentum-ului pietei este o competenta grea, deoarece instrumentele de sincronizare cu piata sunt intr-un stagiu primar si foarte putini incearca sa faca acest lucru. Deoarece sunt putini la numar, sincronizatorii pietei sunt judecati dur. O prada care sta singura este mult mai probabil sa fie atacata de vanator, in numar mai mare probabilitatea de a fi ucis este mai mica.
Viata ar fi usoara daca un investitor ar merge cu autobuzul la zoo cu un grup de prieteni si s-ar intoarce singur sau ar merge altundeva de la zoo, lasandu-si prietenii in urma. Acest comportament individual ar putea sa ne lase cu putini prieteni in viata reala, insa din pacate suntem la fel si in piete asa cum suntem in viata reala. Foarte putini pot sa isi separe viata economica de cea sociala. Vom investi impreuna in imobiliare si vom pierde impreuna din aceasta investitie. Investirea cu ajutorul momentum-ului este genetica, ne nastem cu aceasta si ca sa o intelegem, intrebam sau sa o schimbam este un obstacol monumental. Uneori putem spune « Wow !! Am fost destept pentru ca am iesit din piata mai repede », insa pana nu ne lepadam de aceasta psihologie a momentum-ului si gandire sociala, suntem si vom fi investitori ai momentum-ului, iar norocul propriu nu ne va proteja tot timpul.
Unii investitori ar putea spune acum ca sunt legati de aceasta si de aceea cauta manageri de fonduri inteligenti. Cautarea performantei in managementul banilor este o extensie a investirii in momentum. Istoria pietei a dovedit ca managerii de fonduri nu au reusit sa intreaca benchmark-ul pe o perioada mai lunga de timp. Cu ce ramanem atunci ? Pana la urma piata este cel mai performant benchmark si toate eforturile sunt in zadar daca tot internetul si stirile si cercetarile ne aduc un castig sau o pierdere marginal mai mare sau mai mica decat piata, atunci de ce sa nu cumparam benchmark-ul pur si simplu?
Incerc sa va conving ca modul de abordare al investitiei unde sunteti manager de fonduri (sau alegeti unul) nu va intrece benchmarkul, aveti nevoie de o strategie noua si trebuie sa reganditi valoarea timpului dumneavoastra. Nu este usor pentru un manager de fonduri ca sa le zica acest lucru clientilor sai, insa acesta este purul adevar. Nu multi manageri va vor spune asta, mai degraba va vor arata performanta benchmarkului sau riscul portofoliului. Nu ii judecam pe managerii de fonduri pentru ca ii iubim, de aceea nu exista un alpha adevarat, doar beta. Daca credeti ca aceasta idee este prea rapida pentru mintea dumneavoastra, ar trebui sa cititi Indexarea Fundamentala al lui Robert Arnott. Arnott conduce Research Affiliates si a pus sub semnul intrebarii insasi crearea indicelui. Conform lui, felul in care construim aceste benchmarkuri este eronat si cazul indexarii este slab. Benjamin Graham (parintele analizei de actiuni) a propus cazul indexarii in timp ce selectam si adunam actiunile superioare. Daca zeii investirii fundamentale nu ne sfatuiesc sa selectam actiuni si ne imping spre investirea pasiva in indici, trebuie sa judecam unde ne aflam noi si managerii nostri de fonduri.
De fapt, telul meu nu este de a va intoarce impotriva urmarii trendului, sau sa va sfatuiesc sa nu fiti investitori ai momentum-ului, pentru ca fara aceasta psihologie a majoritatii nu am avea o piata reala. Foarte putina literatura de piata recunoaste acest rol economic. Investirea in momentum creaza ciclul economic. Cine nu e un investitor al momentum-ului? O persoana care nu pariaza pe trenduri, stiri si miscarea preturilor ci pe extremele de sentiment, puncte joase de intrare si valoare. Astfel sunt create ciclurile de crestere si valoare. Investitorul momentum-ului duce cresterea la o extrema care nu poate fi sustinuta cand ciclul se intoarce.
Conform unei lucrari despre crestere si cicluri scrisa de Arnott, piata a facut o treaba buna diferentiand cresterea de valoare, insa piata a discontat companiile valoroase prea mult si a platit un premium de 50% pentru companiile in crestere, relativ fata de valoarea companiei. Acest premium in pretul din piata este mult prea mare pentru a fi justificat de realitate. Arnott vorbeste despre un tipar separat al timpului sau perioadelor care incep cu o evaluare joasa (actiuni de crestere la un premium mic fata de valoare), urmata de o evaluare in rapida crestere. Pentru perioade de 20 sau mai multi ani, piata niciodata nu a esuat sa plateasca mai mult pentru succesele realizate pe termen lung ale companiilor in crestere. Valoarea a supraperformat cresterea in cei mai multi ani, in cele mai multe piete din lume. Am invatat ceva din aceasta experienta? Investitorii au platit mereu mai mult pentru actiunile premium decat pentru actiunile valoroase? Indexarea fundamentala a lui Arnott se suprapune cu finantele comportamentale, care vorbeste, de asemenea, despre cumpararea castigatorilor si vanzarea pagubasilor. Nu vorbesc ambele de ciclurile de performanta? Si cum este investitia incompleta si condusa de momentum fara intelegerea Ciclului (Timpului)?
Citeste in limba engleza