Filozofia Timpului

Filozofia timpului incepe cu dezbaterea lui Socrate in legatura cu punerea sub semnul intrebarii a timpului.
Socrate obisnuia sa zica des ca intelepciunea lui era limitata la constientizarea ignorantei sale. El credea ca cel mai bun mod al oamenilor de a trai este sa se concentreze pe dezvoltarea si perfectionarea propriei persoane in locul cautarii averilor materiale. Socrate este cunoscut pentru intrebarile lui fara raspuns, pretinzand ca ii lipseste intelepciunea necesara pentru a raspunde. Probabil cea mai mare contributie a lui la gandirea din vest este metoda lui dialectica de cercetare, cunoscuta sub numele de Metoda Socratica, pe care a aplicat-o des la examinarea conceptelor morale cheie ca de exemplu binele si justitia.
Pentru a rezolva o problema, trebuie sa ne punem o serie de intrebari si astfel raspunsul va fi filtrat. Influenta acestui mod de abordare este simtita intr-o mare masura in metoda stiintifica al carei prim stagiu este o ipoteza. Dezvoltarea si practicarea acestei metode este una dintre cele mai de durata contributii ale lui Socrate si este un factor cheie in obtinerea mantiei de parinte al filozofiei politice, eticii sau filozofiei morale si de figura simbolica al tuturor temelor centrale ale filozofiei vestice. “Stiu ca nu ma veti crede, insa cea mai inalta forma de excelenta umana este de a pune sub semnul intrebarii propria persoana si pe ceilalti.” El a luat parte la un proces si a fost condamnat sa moara prin bautul unei otrave numita cucuta pentru ideile lui impotriva celor din Atena. Jacques Louis David a imortalizat acest eveniment in pictura lui din 1787 denumita “Moartea lui Socrate”.
Principala tema a filozofiei antice a fost intelegerea cauzelor fundamentale si principiilor universului. Filozofia medievala a discutat relatia dintre credinta si rationalitate. Renasterea a fost perioada de tranzitie dintre filozofia teologica a Evului Mediu si gandirea moderna, in care latina a inceput sa-si piarda rolul de limba standard folosita in discutiile filozofice in timp ce arta umana, ca de exemplu istoria si literatura, a devenit mai populara. Conceptul omului a devenit obiectul central al reflectiei filozofice. Filozofia moderna incepe cu renasterea scepticismului si avansarea stiintei si fizicii moderne. Cronologic aceasta era cuprinde secolele 17 si 18 si sfarsitul ei este considerata a fi incercarea sistematica a lui Immanuel Kant de a impaca fizica newtoniana cu metafizica traditionala. In secolul 19 Karl Marx a inceput studiul filozofiei sociale materialiste.
Filozofia contemporana vorbeste despre Realism si are tendinta de a crede ca tot ceea ce credem acum este doar o aproximare. Realismul sugereaza, de asemenea, ca fiecare observatie noua ne aduce mai aproape de intelegerea realitatii. Aceste idei sunt mai vechi de trei secole, insa sunt in stare sa puna sub semnul intrebarii felul in care gandeste societatea in ziua de azi. Rationalismul este o alta viziune care pune accentul pe importanta ratiunii umane. Rationalismul extrem incearca sa puna toata cunoasterea pe bazele ratiunii. Rationalismul incepe cu premise care nu pot fi negate in mod coerent si apoi incearca sa deduca fiecare obiect posibil al cunoasterii in pasi logici. Descartes, parintele filozofiei moderne era de parere ca suntem constienti in mod direct de idei si nu de obiecte.
Apoi a urmat Scepticismul, o atitudine filozofica care pune sub semnul intrebarii posibilitatea de a obtine orice forma de cunoastere. “Nimic din aceasta lume nu poate fi identificat cu certitudine.” Idealismul spune ca ceea ce este in minte este mai sigur decat ceea ce este cunoscut prin simturi. Nu exista o distinctie semnificativa intre starile mentale, ca de exemplu perceptia durerii si ideile despre lucrurile externe care ne apar prin simturi. Aceasta este explicatia filozofica al legaturii dintre psihologie (mintea) si economie (utilitatea). Idealismul transcendental, sustinut de Immanuel Kant, spune ca exista anumite limite ale intelegerii, deoarece exista multe lucruri care nu indeplinesc conditiile judecatei obiective.
O alta tema importanta a fost faptul ca exista caracteristici fundamentale ale realitatii care ii scapa cunoasterii directe din cauza limitelor naturale ale facultatilor umane. Kant sustinea ca cunoasterea obiectiva a lumii necesita ca mintea sa impuna un cadru conceptual sau categoric ca de exemplu spatiul si timpul. Pragmatismul a fost fondat in spiritual gasirii unui concept stiintific al adevarului. Deoarece utilitatea oricarui crez in orice moment de timp depinde de circumstante, Peirce si James au conceptualizat adevarul ultim ca fiind hotarat doar de catre viitor.
Cea mai mare apropiere dintre filozofie si economie este cand aceasta studiaza stiinta morala sau Epistemologia, o ramura a filozofiei cu privire la natura si scopul cunoasterii. Multe dintre dezbaterile din domeniul respectiv se focuseaza pe analizarea naturii cunoasterii si felul in care aceasta se leaga de notiuni similare ca de exemplu adevarul, credinta si justificarea. Filozofia aplicata transpune cautarile filozofice in domeniile moderne ca psihologia, sociologia, lingvistica si economia. Odata cu extinderea acestor domenii de cautare intelectuala se extind si intrebarile filozofice pe care acestea le genereaza. Procesul gandirii filozofice este nesfarsit.
Filozofia curbata a expresiei
Filozofia aplicata ca si psihologia s-a extins in studii mai fine care au mult de-a face cu intelegerea tendintelor prezente intr-un anume moment si exprimarea lor in arta, muzica si filme. Robert Prechter face o incercare de a cuantifica starea de spirit sociala in versurile melodiilor populare si de a cuantifica reflectarea pesimista in aceste melodii in cartea sa intitulata “Studii pioniere in Socioeconomie”. El deschide o noua ramura a filozofiei sugerand ca starea de spirit sociala conduce pietele. El ilustreaza acest lucru prin studierea diferitelor expresii ale starii de spirit sociale. De exemplu muzica, care elimina una dintre cele mai grele bariere psihologice ale comunicatorilor: cea de invingere a plictiselii, a fricii, a neplacerilor sau a neincrederii. Supratensiunea in activitate dupa moartea lui Michael Jackson subliniaza impactul pe care il are muzica asupra societatii si de ce studiul starii de spirit sociala ar fi incomplet si ineficient daca nu am studia expresiile in arta si muzica.

David C. McClelland, un psiholog teoretician american a propus in teoria lui despre nevoile dobandite ca nevoile specifice ale unui individ sunt dobandite de-a lungul timpului si formate de experientele de viata. Analizarea motivelor realizarilor in scolile britanice a dovedit o corelatie puternica ale acestor teme cu cresterea industriala britanica, o generatie mai tarziu. Aceasta se intampla cu aproximativ 30-50 de ani dupa temele de realizare ale acestor povesti. Prechter afirma ca “Unul dintre cele mai indicative elemente ale culturii care reflecta potentialul de reusita ale unei natiuni cu decade inainte ca acest potential sa se arate in rata cresterii economice nationale este arta. Aceste reflectii nu sunt propuse drept cauze ale dezvoltarii motivarii de reusita in populatie, ci ca indici pentru masurarea atitudinii nationale.”
Cu alte cuvinte, mediul social in care sunt crescuti copiii care reflecta osteneala ca pe un aspect pozitiv sau negativ produce in acelasi timp opera de arta care exprima acest sentiment. Artele vizuale pot sa marcheze niveluri ale motivatiei de reusita. Acelasi nivel de motivatie poate fi masurat in literatura vremurilor diferite. McClelland sugereaza de fapt ca nivelul cresterii economice ale unei tari este ciclic. Societatile erau ciclice. Starea de crestere economica produce la randul ei prosperitate economica. Astfel este creat un mediu de afluenta care contribuie la dependenta unui copil si astfel la un copil orientat spre nereusita sau viceversa. Privind teoria la modul simplu, aceasta sugereaza ca schitele pe care le faceam in scoala la orele de desen cu trei decade in urma ar putea defini ceea ce sunt acum.
Prechter a extins munca lui McClelland concentrandu-se asupra muzicii in locul povestilor. Cel mai interesant aspect este clasificarea a 134 de melodii. Este facuta in trei categorii mari cu un total de 9 subcategorii. Chiar daca este o coincidenta, Prechter urmarea o clasificare bazata pe triadele de timp, trei cu noua subdiviziuni. O alta coincidenta este suprapunerea dintre propunerea lui McClelland si munca specialistilor in cicluri William Strauss si Neil Howe, ciclul periodic al generatiilor cu mentiuni similare despre ciclurile de 30 si 90 de ani, din nou factorul de trei. Daca ciclurile sunt atat de repetitive de ce ne concentram doar pe studierea si clasificarea starii de spirit, de ce nu ii dedicam o parte din cercetare TIMPULUI, domnule Prechter?
Istoria psihologiei a continuat sa exploreze in ultimii 2500 de ani. Ne-am mutat de la pamant la univers, de la credinta la ratiune, de la concentrarea asupra naturii la concentrarea asupra omului, de la Newton la metafizica, de la socialism la materialism, de la realism la rationalism, de la obiecte la idei, de la simturi la minte, de la limite in gandire la aproximari nelimitate, de la ambiguitatea la structura spatiului si timpului, de la filozofie la psihologie, de la psihologie la stare de spirit, de la starea de spirit la cicluri. Cat de departe suntem de filozofia timpului? Cat putem sa o ignoram? Este emotia cea care ne tine in viata cand reactionam la muzica sau este ciclul timpului, care pulseaza neincetat conectand totul in jurul nostru, muzica, arta si emotia, sincronizandu-le in timp?
Folosind fractalul sub forma de curba S, Theodore Modis, guru al pietelor si fizician poate explica cariera in literatura a lui Ernest Hemingway, numeroase lucrari de cercetare scrise de Einstein si felul in care compozitiile lui Mozart se compun din fractali matematici.
Filozofia timpului
Oamenii au simtit dintotdeauna nevoia de a crea si interesele si mentalitatea lor se reflecta prin arta si filozofia lor de viata. Timpul a fost unul dintre cele mai controversate subiecte tratate in arta, in general pentru ca oamenii nu inteleg timpul si acesta ii fascineaza. Exista chiar si un institut de arta care organizeaza un eveniment numit “Festival de arta bazat pe timp”, dedicat capturarii momentelor de miscare in arta.
Problema timpului a fost dintotdeauna una dintre preocuparile principale ale filozofiei, printre alte probleme existentiale ca de exemplu cunoasterea, adevarul, frumosul, justitia, mintea sau limba. Exista trei teorii in filozofie in ceea ce priveste timpul, prezentismul, eternalismul si o teorie de mijloc. Prezentismul spune ca doar lucrurile din prezent exista, trecutul si viitorul sunt ireali. Opusul prezentismului este eternalismul, care sustine ca prezentul, viitorul si lucrurile din trecut sunt eterne. Exista si o a treia teorie numita “teoria de mijloc” sau “teoria universului in extindere” care spune ca lucrurile din trecut si prezent sunt reale, insa viitorul nu este real, pentru ca este incert sau doar potential.
Friedrich Nietzsche a fost influentat de Heinrich Heine si Arthur Schopenhauer in teoria lui privind “reintoarcerea eterna” care afirma ca fiecare individ se va naste sau poate sa se nasca din nou si sa traiasca aceeasi viata din nou, cu aceleasi bucurii si dureri si aceasta ciclicitate va dura o eternitate. Charles Darwin provoaca teoria lui Nietzsche prin munca lui despre evolutie, sustinand ca viata evolueaza, timpul este liniar si duce la progres.
Un domeniu deosebit in care timpul este discutat sub toate formele lui este literatura. Poetii si scriitorii au fost printre artistii cei mai fascinati de timp. Ei au incercat sa isi exprime propriile ganduri in combinatie cu filozofia si teoriile despre timp, analizand caracteristiciile timpului si ajungand in final la una dintre cele doua aspecte de baza ale timpului: timpul liniar sau timpul ciclic.
Problema timpului ciclic este discutata de scriitorul columbian detinator de premiu Nobel, Gabriel Garcia Marquez in romanul sau intitulat Un veac de singuratate (1967). Chiar si textul romanului este ciclic, sugerand ca orice sfarsit se dezvolta intr-un nou inceput si orice inceput va avea un sfarsit. Personajele romanului vad totul repetandu-se in mod ciclic. Istoria lor este un tipar ciclic de evenimente care se reintorc mereu, insa aceste evenimente sunt mai mult similare decat egale. Exista un anumit paralelism intre ele si sfarsitul romanului nu duce la o regenerare ciclica, ci la o distrugere finala.

T.S. Eliot, faimosul poet anglo-american a numit timpul “punctul nemiscat al lumii care se invarteste”. Cel mai mare poet roman, Eminescu a vazut, de asemenea, timpul ca fiind ciclic. El isi defineste aceasta teorie clar in poezia lui intitulata Glossa. Poetul vorbeste despre singura cale care duce la fericire: ignoranta, deoarece totul se repeta iar speranta si teama sunt inutile.
Comedia divina a lui Dante vede timpul ca fiind liniar in opozitie cu cel ciclic. Dante s-a inspirat din munca Sfantului Augustin si poetul italian medieval foloseste aceleasi caracteristici ale timpului in capodopera sa. Timpul este liniar, miscandu-se intr-o linie drepta, de la eveniment la eveniment, catre viitor.
Teoria Sfantului Augustin despre timp l-a inspirat, de asemenea, pe faimosul scriitor german, Thomas Mann. El vede timpul ca pe un mister, ca pe ceva ce nu poate fi definit clar in mintile noastre limitate. Asa cum spune in romanul sau intitulat Muntele vrajit (1924), “Ce este timpul? Este un secret, fara substanta si totusi atotputernic.”
Acelasi aspect al liniaritatii a fost tratat intr-un mod putin mai diferit de William Faulkner, detinatorul de premiu Nobel nord-american in romanul sau intitulat Zgomotul si furia (1929). Autorul vorbeste despre “progresia mecanica” a timpului, ticaitul ceasurilor care masoara timpul care se misca inainte mecanic. Personajul principal al romanului se sinucide pentru ca isi da seama ca timpul nu poate fi oprit si ca acesta ticaie constant spre moarte. In ultimele moment el isi aminteste cuvintele tatalui sau, “Ceasurile omoara timpul. Timpul este mort atata timp cat este impins de niste roti mici; timpul revine la viata doar cand ceasul se opreste.” Dar in cele din urma intelege ca ceasurile nu pot fi oprite (chiar daca incearca sa isi zdrobeasca ceasul de mana), deoarece natura insasi are ceasuri care masoara timpul si il imping spre viitor si implicit spre anihilare.
Concluzii
Filozofia timpului explica cum muzica, economia, psihologia, religia, arta si stiintele sunt expresii si ganduri conectate in timp. Muzica, ca orice alta expresie a creativitatii are o minima si o maxima de ciclu in ceea ce priveste calitatea si cantitatea. Aspiratiile umane pot impinge creatia la niveluri mai inalte, insa matematica creatiei de la baza ramane curbata si condusa de timp. Muzica buna, o incrucisare a accidentului si al inventiei depinde de timpul experimentarii si timpul inspiratiei. Natura, o incrucisare intre determinism si dezordine are nevoie de timp sa fie infloritoare si sa decada, ca apoi sa inceapa din nou. Putem avea mereu o filozofie incercand sa intelegem adevarul, de ce oamenii ii raspund muzicii? De ce simtim un nod in gat cand il auzim pe MJ din nou? Stiinta poate sa incerce sa lamureasca motivul. Exista o singura problema, dincolo de stare de spirit si minte, vom fi nevoiti sa analizam legaturile dintre istorie, economie, stiinte, revenind la dezbaterea socratica, “Este TIMPUL?”
Mukul Pal si Anna Maria Michesan
Citeste in limba engleza