Exuberanta irationala

La o intalnire recenta, un client a spus ca este timpul pentru noi teorii de evaluare, deoarece teoriile vechi sunt moarte. Aceasta venind din partea cuiva care a ajuns in top-ul 300 al celor mai bogati oameni din Romania ne indica cum gandesc banii inteligenti. Si ilustreaza, de asemenea, cat timp i-a luat unei gandiri conventionale sa fie provocata.
Teoria lui Shiller
In urma cu 30 de ani, Robert Shiller a scris Exuberanta Irationala, un bestseller care provoca ipoteza pietelor eficiente (EMH – Efficient Market Hypothesis) intr-un articol publicat in American Economic Review in 1981. 30 de ani, da, atat a durat. Atat de in urma suntem in gandirea noastra.
Am citit aceasta carte de doua ori. Prima editie am citit-o in anul 2000. Spre deosebire de Beyond Greed and Fear a lui Hersh Shefrin, Exuberanta Irationala a fost mult mai focusata si critica intr-un mod mult mai obiectiv gandirea conventionala. In ciuda sincronizarii incredibile a acestei carti, care duce la tacere comentariile de genul “Cine a stiut?”, autorul se considera pur si simple “norocos” si nu pretinde ca ar avea o abilitatea de a prevedea. El vorbeste, de asemenea, despre rolul leaderilor de opinie in stabilizarea pietelor, chiar si intr-o mica masura.
Intr-un articol ce a urmat cartea, numit “De la teoria pietelor eficiente la finantele comportamentale”, Shiller explica cum in anii 1970 ar fi fost potrivita ideea ca modelele care descriu lumea din jurul nostru ar putea fi adevarate.
In anii 1970 au fost descoperite anomalii in EMH si volatilitatea excesiva a pietelor de actiuni parea o aberatie prea mare pentru a ramane neexplicata. In termeni simplii, schimbarile in preturi apar fara motive fundamentale si sunt conduse de psihologia de masa. El mentioneaza si alte motive, ca de exemplu “petele solare”.
Inspre finantele comportamentale
Ca sa isi valideze cazul el ia valoarea prezenta (PV – Present Value) a dividendelor platite pentru indicele S&P, discontate cu un factor constant pe perioada 1871-2002. El demonstreaza ca PV se comporta ca un trend stabil intr-un mod remarcabil. In contrast cu acesta, indicele preturilor de actiuni gireaza in jurul acestui trend. Aceasta a dovedit ca exista volatilitate excesiva in pretul actiunilor fata de PV-ul indicat de EMH.
Nu putem sa sustinem EMH. Pietele sunt demente, chiar daca nu in totalitate. Nu exista nici pana in ziua de azi un studiu efectiv care sa lege fluctuatiile de elementele fundamentale.
Acesta este punctul in care Shiller trece la o alta explicatie, modelul de feedback al finantelor comportamentale care este forma academica a unei teorii de feedback scrisa intaia oara de Charles Mackay in 1841 in cartea numita Memoirs of Extraordinary Popular Delusions. Cartea descrie mania de lalele din 1630, in cuvinte care sugereaza feedback-ul si rezultatele feedback-ului.
O teorie feedback pret la pret cauzeaza entuziasm, dand nastere la noi teorii si modele populare care justifica cresterea preturilor. Smith, Suchanek si Williams (1988) au reusit sa creeze o astfel de comercializare feedback experimentala.
Totul in bucle de feedback?
Shiller este fara echivoc in privinta buclelor de feedback ca o explicatie pentru volatilitatea excesiva. El isi sustine cazul prin cercetare in psihologia cognitiva, care a aratat ca oamenii incearca sa prevada viitorul cautand cea mai apropiata potrivire de tiparele din trecut, ajungand astfel la un feedback dinamic. Exemple bune in acest caz sunt schemele ponzi care continua sa reapara.
Avem unele intrebari si observatii in legatura cu cazul lui Shiller. Este aceasta teorie care functioneaza de 30 de ani incoace una care cuprinde totul? Ceea ce mentioneaza el nu este ciclicitatea in timp? Ceea ce face el nu este doar inlocuirea tiparelor de psihologie cognitiva cu un alt tipar care pare consistent combinat cu efectele feedback care conduc piata de actiuni? De ce chiar si dupa 30 de ani de punere sub semnul intrebarii si un premiu Nobel pentru finantele comportamentale, povestile fundamentale sunt inca atat de bine gravate in intelectul oamenilor? Sunt finantele comportamentale o alternativa a cercetarii conventionale? Este psihologia cea care conduce pietele cu adevarat? Sau sunt lucrurile ca “petele solare” mult mai importante decat crede Shiller?
Rolul proportiei
Dar proportia? Totul este dominat de proportionalitate, de ce ar fi psihologia atat de speciala? De ce se repeta in munca lui Shiller perioadele de 10 si 30 de ani? De ce nu vorbeste despre toata cercetarea despre ciclicitatea timpului care este la fel de veche ca si datele despre dividende pe care le-a folosit? Este prea mult pentru el ca sa recunoasca faptul ca principiul de baza al finantelor comportamentale “ceea ce urca coboara si ceea ce coboara va urca” este nimic mai mult decat un ciclu? De ce nu il mentioneaza pe Edward R Dewey, economistul sef al presedintelui Hoover, care a zis ca depresia este o realitate ciclica? De ce in faimoasa lui comparatie a dividendelor si a preturilor actiunilor nu observa ciclul de 30 de ani? Dintr-o perspectiva a timpului, toata discutia despre volatilitatea excesiva poate ca a demonstrate netemeinicia EMH, dar nu dovedeste ca buclele de feedback sunt ultima explicatie. Bulele sunt un fenomen ciclic in timp iar amplificarea si timpul sunt ambele aspecte matematice.
Intrebarea “cand”, pe care 83% dintre respondentii lui Shiller si chiar Shiller insusi o recunosc ca fiind o iluzie si o oportunitate prea buna ca sa fie adevarata ar putea fi un gand in urma cu 30 de ani.
Citeste in limba engleza
Echipa Orpheus
Global Alternative Research