Distrugerea axiomelor economice

Gandirea conventionala economica nu poate explica multe dintre evenimentele de pe pietele globale din ziua de astazi. Noi, oamenii, suntem fiinte ciudate – ne place sa distrugem ce cream, bogatie sau pace. Este o realitate dura. Putem sa o numim, eufemistic, teoria noii ere sau evolutie. Dar realitatea este ca psihologia reduce la nimic gandirea economica din ultimii 200 de ani. Iar Douglas McGregor (1906-1964), teoretician al afacerilor, si Abraham Maslow (1908-1970), psiholog, ar fi amuzati vazand ca in final s-ar putea ca ei sa fie adevaratii contribuitori la teoria economica moderna.
McGregor, ale carui lucrari se bazau pe ierarhia lui Maslow a nevoilor umane, a dezvoltat Teoriile “X si Y” ale managementului. Teoria X presupunea ca angaja]ii sunt lenesi, iresponsabili si cu foarte putine ambitii, in timp ce teoria Y presupune ca noi oamenii, ca angajati, vrem sa muncim bine. Cercetarile asupra comportamentelor financiare sunt in acord cu Teoria Y si spun ca oamenii sunt draguti, nu egoisti. Studiile au mai dovedit ca gandirea din economie conform careia mai multi bani echivaleaza cu o stare mai buna nu este adevarata. Noi, oamenii, nu suntem motivati de mai multi bani. Dupa un anumit punct, fericirea se disociaza de bani.
Dar teoria finantelor comportamentale nu se opreste aici. Ea adauga ca pe langa faptul ca suntem draguti, suntem si cam prostuti. Spus mai simplu, majoritatea suntem “scumpi la tarate, ieftini la faina”. Si daca asa suntem, inseamna ori ca ne place la nebunie sa pierdem la faina, ori ca teoriile economice pe care le-am invatat sunt gresite. Ultima ipoteza pare mai rezonabila, pentru ca teoriile comportamentale ne-au invatat si ca noua, oamenilor, nu ne place sa pierdem.
Axiomele economice nu sunt adevaruri universale, unele dintre ele sunt cam departe de adevar, doar ca nimeni nu le pune sub semnul intrebarii. Cel mai mare semn de intrebare este axioma dobanzii: cu cat este mai scazuta, cu atat este mai bine.
Acest lucru pare logic, insa nu functioneaza. Incepand din 2004, bursele lumii sugerau ca, din contra, cu cat dobanzile sunt mai mari, cu atat este mai bine. Curba randamentelor pentru Japonia, S.U.A. si alte tari din lume, pe doi ani, arata rezultate similare. Scenariul scaderii dobanzii intre 2001 si 2004, cand randamentele au scazut pentru unele piete emergente de la aproape 8% la 4,5%, a fost acompaniat de burse nu prea entuziasmate.
Incepand din 2004, cand randamentele si-au luat avant din nou spre 8%, multi dintre indicia bursieri ai pietelor emergente s-au triplat sau s-au marit de cinci ori. Nikkei-ul s-a dublat, iar Dow Jones a crescut cu 63%.
Ati putea sa spuneti ca a fost o perioada exceptionala pentru prosperitate la nivel global si ca se stie ca in general scaderea dobanzilor este un lucru pozitiv pentru actiuni. Dar e gresit. Depresia din 1929 s-a intamplat pe fondul unui scenariu de scadere a dobanzilor. Teoria ca dobanzile crescute omoara actiunile sau ca dobanzile au o valoare predictibila, iar bancile centrale sunt “vrajitori economici” este incorecta.
Alan Greenspan, fost presedinte al bancii centrale americane, a recunoscut ca i se pare “derutant” ca oamenii cred ca responsabilii din bancile centrale pot indeparta recesiunile. Inflatia si dobanzile pot fi controlate de bancile centrale, dar este indoielnic ca vor avea efectul dorit asupra economiei. La nivel global, miscarile dobanzilor sunt corelate si exista o ciclicitate a inflatiei care depaseste manevrele locale asupra economiilor. Gandirea economica nu este intotdeauna fara echivoc. O moneda care se apreciaza face bine sau rau pietelor? Corelatia dintre dolar si indicele Dow Jones oscileaza intre pozitiv si negativ. Corelatiile nu sunt niciodata permanente, de aceea nu este bine sa consideri puterea unei monede o axioma.
Jocurile pe valuta te pot face mai bogat intr-un trimestru si mai sarac in altul. Ne-am dori ca crizele valutare sa nu existe, dar ele se intampla. Intrebati orice dealer de pe piata valutara. Prin urmare, adevarata moneda nu este cea de hartie, locala, ci aurul. Se tranzactioneaza global, este o alternativa la bani si este in crestere. Daca se intampla vreo criza – euro ajunge la aceeasi valoare cu dolarul, dolarul se injumatateste in raport cu euro sau yenul se intareste iar – ramanem cu putine strategii de management al riscului. Una dintre ele este aurul. Asadar, cat de bogat va este portofoliul la BVB in aur? Pur si simplu, calculat in aur, BET se afla sub valoarea pe care o avea in 2005, cand atinsese un maxim al ultimilor cinci ani. Nu suntem, deci, atat de bogati pe cat credem.
Teoriile economice pe care le stim nu ne pot ajuta sa supravietuim, ce sa mai vorbim de facut bani. Pietele de capital nu au un model conventional. Pietele in plin avant au propriile genii, corporatii si povesti de succes, care dispar cand tendinta se schimba. Ne aflam din nou la o rascruce istorica, de data aceasta una mai mare. Ramane de vazut cat de mult ne vor ajuta informatiile rationamentele exterioare.
Echipa Orpheus
Global Alternative Research