Ancora lui Caravaggio

Investitorii nu folosesc ancorele psihologice doar pentru a stabili pretul activelor, ci si pentru a supraestima capacitatile individuale. In catedrala Sf. Ioan din La Valletta, in Malta, am admirat capodopera lui Caravaggio, “Decapitarea lui Sf. Ioan Botezatorul”. Tabloul este considerat prima pictura tragica moderna. Artistul secolului al XVI-lea a ramas necunoscut pana cand a devenit celebru 300 de ani mai tarziu, in anii ’20. Privind opera sa si reflectand asupra artei, expresiei, saraciei unui artist si a intregii economii din jurul sau, eram putin confuz. Sa mori in saracie si sa valorezi milioane dupa moarte este un concept ce poate apartine doar acestei lumi moderne.
Evaluarea unei opere de arta este similara cu cea a unei actiuni. Pietele lucreaza cu preturi-ancora atat la nivel individual, cat si de grup. Studii recente au aratat ca ancorele sunt expresii psihologice subiective, care sunt mai degraba inexacte. Ca grup si ca indivizi, avem o puternica tendinta de a stabili pretul unor active pe baza unor prejudecati. Pe scurt, stabilirea unui pret este mai degraba sentimentala, decat rationala. Daniel Kahneman, parintele economiei comportamentale, spune ca ancorarea reprezinta o expresie subiectiva cognitiva care descrie tendinta umana comuna de a ne baza prea mult (de a ne “ancora”) pe o singura trasatura sau informatie atunci cand luam o decizie. In timpul unui proces normal de luare a unei decizii, indivizii se ancoreaza (se bazeaza) pe o anumita informatie sau valoare si apoi ajusteaza acea valoare luand in considerare alte elemente. De obicei, dupa stabilirea ancorei, exista o tendinta de a gravita in jurul acelei valori. Pentru un speculator, indicele BET este o ancora pentru bursa romaneasca. Succesul pietei este decis in functie de tendinta ascendenta sau descendenta a indicelui. Nu piata totala atrage atentia, ci indicele care reprezinta ancora pentru investitorii locali si straini. Ancora bogatiei, cum ar putea-o numi cineva, este contagioasa. Acelasi lucru se intampla cand o persoana vrea sa cumpere o masina la mana a doua si se concentreaza prea mult pe anul de fabricatie. Ea foloseste aceste criterii ca baza pentru stabilirea valorii masinii, in loc sa se gandeasca cat de bine sunt intretinute motorul si transmisia. Simplul act de a gandi mai mult asupra unui aspect il influenteaza pe urmatorul, chiar daca nu exista o legatura logica intre ele. Astfel apare extrapolarea viciata, care rareori ne poate pregati pentru viitor si in mod invariabil prinde investitorii nepregatiti.
Dar problema cu valorile-ancora nu se opreste aici. Don Moore, profesor la Universitatea Carnegie Mellon, vorbeste despre concluzia general acceptata ca oamenii se considera mai buni decat media, cand efectele sunt izolate la abilitati si comportamente comune, si sub medie cand este vorba de comportamente rare si abilitati neobisnuite. Rezulta un grad ridicat de supraevaluare al oamenilor care cred ca sunt mai buni decat altii atunci cand nu e cazul. Un recent studiu BusinessWeek arata ca 90% dintre respondenti se considera a fi printre primii 10% performeri la locul de munca. Efectele lui “peste medie” au implicatii practice importante. Notiunea ca investitorii la bursa se cred mai buni decat alti investitori in identificarea urmatoarei oportunitati extraordinare a fost folosita pentru a explica rata mare de tranzactii de la bursa. Afirmatia potrivit careia managerii se considera mai buni decat altii a fost folosita pentru a explica frecventa ridicata a fuziunilor si achizitiilor. Notiunea potrivit careia oamenii considera plangerile lor mai justificate decat ale altora a fost folosita pentru a explica numarul mare de procese. Si credinta ca armatele sunt mai puternice decat ale altora a fost invocata pentru a explica disponibilitatea natiunilor de a alege calea costisitoare a razboiului. In special in situatii competitive, convingerea eronata ca esti mai bun decat concurenta va spori capacitatea de a recurge la inselaciuni sau intimidari.
Pe de alta parte, oamenii se considera mai slabi decat altii in ceea ce priveste sarcini dificile, precum programarea pe computer, trecerea peste moartea unei persoane apropiate sau traversarea unei crize. Efectele bune ale celor care se cred mai buni decat altii dispar aproape in intregime in cazul evenimentelor asupra carora oamenii nu au nici un control. Unele studii arata ca plasarea in inferioritate ajuta oamenii sa se simta mai bine prin reducerea stresului sau sporirea respectului de sine. Domeniile “usoare” aduc o concurenta foarte mare si rate mai ridicate de esec. Si, cum deciziile de grup sunt pozitive si de obicei mai subiective decat ale indivizilor, sansele unui esec ca grup sunt mari.
Aceste rezultate pozitive de grup duc la prabusiri cand sunt atacate. Rezultatele sunt mai vizibile cand se produc corectii pe piata. Cand bursa scade, grupul cauta comparatii globale, reducand stresul sau crescand respectul de sine, si invers. Aprecierea artei este de asemenea un fenomen interesant si la fel de important la stresul unui grup pe care il poate crea o piata in cadere. Acelasi grup care s-a ancorat de pretul unui Caravaggio in vremurile bune, exact inainte de inceputul Marii Crize economice.
Echipa Orpheus
Global Alternative Research